Si nu glumesc cand scriu asta, la un moment dat am avut si masina colata cu acest text si cu numarul meu de mobil. Nu am avut prea multe cereri asa incat mi-am cojit anuntul, s-am pus altul... Care? Alta data!
Ca sa fiu foarte sincera cu voi, am avut numai un client, de fapt doi, pentru ca fiecare a platit separat partea lui. Unul a semnat Ionescu, alta a semnat Popescu. Petrecrea a fost o mare provocare pentru mine pentru ca imi cereau in aceieasi bani sa rezolv si partajul prietenilor comuni. Oamenii erau casatoriti de vreo 15 ani, nu aveau copii dar aveau amici garla, de toata ziua, de revelioane, de vacante exotice. Evident ca unii erau fosti, poate si actuali amanti sau amante, dar cum acest divort se impunea a fi “festiv” am trecut toti 3 sub tacere aspectul.
Ca sa fiu si mai sincera, cei doi imi erau prieteni si mie, lucru care nu m-a impiedicat sa le cer bani pentru serviciul prestart. Pentru ca Eu Vand Idei!, nu dau idei.
In rest, am avut mana libera, mi-au spus ca nu vor sa stie nimic, sa nu-i coste ochii din cap, sa se distreze.
Am tocmit restaurant, taraf si fotograf! Am printat invitatii si le-am imprastiat “felicitarile masa si dansul, de la tribunal, la bal… posibil cu finalitate la spital” Am facut un tort cu mult piper – nu aparuse pe atunci dulceata si ciocolata spice, cel putin nu in Romania, da’ daca-s tolomaca?! – am cumparat flori, am prins si 4 ciori pentru a le elibera la semnarea divortului. Mai ramasese divizarea grupului de amici, numai cand ma gandeam la mine ca tre’ sa ma-mpart sau sa aleg si ma lua cu lesin. Dar luasem avans 40% si nu puteam sa ma razgandesc.
Initial am zis sa fac “tara, tara vrem ostasi” … “pe cineee???” si asa sa ii imparta si sa-I revendice pana dimineata la ora X numai de mine stiuta cand echipele ramaeau definitive asa, indiferent de numarul membrilor. Hmm, nu mi-a placut, daca organizam divortul in aer liber poate mergea, dar asa…!
Apoi am zis sa fac o tombola, fiecare mesean sa primeasca prin tragere la sorti o “martuie de divort” pe care sa fie scris numele unuia dintre ei. Hmmm… previzibila, daca faceam divortul la caminul cultural mergea, dar asa…!
Placinta cu revase, biletele cu numele lor in farfuriile mesenilor! E? Dar divortatii n-au vrut poale-n brau in meniu… hmmm… nu merge!
Atunci am procedat asa, am facut doua liste, pe una am scris “Muraturi” pe alta am scris “Dilimani”, m-am trecut din prima pe lista de dilii, si am asteptat ora H … tortul divortatilor! Si impreuna cu prajitura enorma au sosit si multe frapiere pline cu frisca. Un mesean, dar ce mesean! A bagat mana-ntr-una si a improscat divortata, eu m-am aruncat pe divortat si l-am bagat cu mecla-n tort! Bai ce s-a suparat… si asa am avut parte de Stan si Bran color pe muzica de pian!
In final cin’ s-a suparat s-a trecut la “murati” si cine nu .. la “insiropati”, aici a fost grosul!
Sa nu uit, meseanul care m-a ajutat era chiar barbata-miu, evident, intre timp am divortat. N-am facut nicio petrecere, ca eu n-am bani de aruncat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu