miercuri, 31 martie 2010

paparazza


ofer servicii de paparezzeala ... flocea - 31/03/2010 Marriot

luni, 29 martie 2010

pictez, pictez, pictez cu diacritice... pardon, acrilice!


oriunde, oricand, orice... peretii prind viata, in gradinite, in dormitoare, mansarde, birouri, ... toate devin zone de maxima remarcare!
aici avem putina Vama Veche!

vineri, 26 martie 2010

Surprize... petreceri, evenimente, happening-uri


la petrecerea surpriza organizata patronului unei firme, a sosit si angajatul surpriza
Vasile, imbracat in salopeta, casca, dotat cu pistol de lipit si lanterna...


si... asa a rezolvat defectiunea la instalatia electrica - Daniela Crudu, pe atunci blonda - ca depanator de specialitate (transferat la Antena 1, mai apoi).

luni, 22 martie 2010

eu stau cumintica la trecerea de pietoni...



pentru ca radu are niste nedumeriri (perplexitati) pe blogul sau -

http://blog.lanuldesecara.ro/personale/diverse/vaaai-m-am-impiedicat-si-am-rasturnat-cana-cu-cirese.html

- privind culoarea ghetelor mele, i-am pus o pereche, ca sa-l zapacesc definitiv!

Creatia este a exceptionalului designer de ciubote Coca Zaboloteanu & Me (selectia si nr-ul de culori). ... http://www.charitygift.ro/684/0/0/8/Pantofi%20Alb-Negru%20-%20Touch%20of%20Red.html ... pt.doamne si domnisoare, link! :D

Pt. cine nu are rabdare si nu vede bine: albastru, verde, mov, alt albastru, visiniu si gri! :D

sâmbătă, 20 martie 2010

http://cafemedia.wordpress.com/ma-licitez/



astazi o licitam pe valoroasa (profesional) Lacramioara ... incepem de la 2.000 eur/luna

www.e-divinatie.ro



impreuna cu "pentrucapot" ...

luni, 15 martie 2010

Viata ca o carte deschisa



Am o prietena foarte, foarte buna si foarte, foarte nebuna!
Nu mai are demult scuza varstei, ale tineretii valuri, pentru ca este cam de-un leat cu mine, binisior mai coapta chiar. Este specialista in IT si lucreaza in prezent la o “fabrica de jocuri pentru telefon” cu sediul la Milano. Cand si-a luat in primire jobul a primit si o prima de instalare, suficient de mare astfel incat sa-si inchirieze un apartament luxos, o vila intr-o zona rezidentiala buna sau chiar o vitrina in Galleria Vittorio Emanuelle II.
Da! Initial a fost o gluma. Fiind o mare amatoare de shoping si o incredibila tocatoare de bani, i-am spus c-ar trebui sa se mute intr-un mall sau un hypermarket, asa ar economisi banii de parcare.
Translocarea ei la Milano, ne-a dat ocazia sa punem in fapt fanteziile noastre nascute la un pahar elegant din cristal, cu picior inalt si fragil, umplut o treime cu …vin rosu.
Statea inca la hotel, in cautarea locuintei perfecte, cand am primit un telefon… “Manuelo, ia avionul, vino repede, am gasit ceva interesant, tre’ sa ma consult cu tine…” Zis si facut! Am zburat la Milano, s-am ramas cu gura cascata: era un spatiu deinchiriat, ei nu chiar in incinta galeriilor, dar undeva in spatele Domului. La parterul unui bloc vechi, o fosta pravalie pe doua nivele, cu vitrine suprapuse. Eraun magazine clasic, cu depozit in spate, cu doua grupuri sanitare, cu o scara interioara care ducea la o alta sala de prezentare, cu depozit si baie. Am aflat ulterior ca fusese un magazine de antichitati. Chiria era exorbitant de mare dar Irina nu a rezistat “Stii ceva, nu-misparg capul degeaba, macar cand vin acasa sa ma simt bine!”
Apoi a inceput goana dupa firme de reparatii si amenjari interioare, dupa mobile – asta e o alta poveste – dupa decoratiuni interioare, vechi si noi toate! Un camion pornit din Bucuresti a adus lucrurile care dau unei case “caldura, personalitate si intimitate”.
A facut formalitatile si si-a adus si pisicile – nu atat de multe pe cat va asteptati – dar nici una singura, ca de aia am zis “pisici”. A rezolvat si cu cainele.
Si cu asta basta! Irina schimba decorul vitrinei aproape zilnic, isi pune mici mobile, posete, pantofi, rochii, palarii, vaze de flori, tablouri si printre toate… alearga, dorm, se joaca pisici. Cainele mai rar pe acolo, nu e chiar asa "exibitionist".
Partea amuzanta este ca cea mai mare parte din timpul stat acasa, Irina si-l petrece in vitrina, dimineata bea cafea, in weekend citeste, sta in fata laptopului sau pur si simplu, in balanosar, cu pisica in brate privind trecatorii. … A aparut si la “giornale” si in multe fotografii … japoneze.
Voi reveni, asta a fost o idee buna si bine vanduta, care are si continuare...

vineri, 12 martie 2010

Gogoasa face Boc sau – mai exact – cum a facut Boc praf o gogoasa provinciala!



Povestirea unei alte idei pe care am vandut-o, este de data extrem de recenta, deci inevitabil sobra, ca sa nu spun dramatica. Nici macar umorul negru nu-si gaseste locul acum si aici.

Dar in demersul meu de a povesti marfa deja „livrata”beneficiarului, deci devenita neinteresanta pentru mine, pentru ca nu vand o idee de doua ori, in speranta ca pot fi totusi bun agent de marketing, o povestesc, caci se mai intampla si d’astea. Neamuzante!

Sunt usor atipica. Imi place la nebunie sa fac afaceri cu prieteni sau cunoscuti, neeludand proverbul “Frate, frate da’ branza-i pe bani”. Nu refuz nici strainii, dar atunci intervin contracte, facturi, plati si colaborarea se mai crispeaza un pic.

Cu doi ani in urma, colaboram pe linie de PR cu o firma de arhitectura si amenajari interioare extrem de prospera si cu niste perspective care ma faceau sa-mi imaginez un viitor - pentru ea - vecin cu aberatia. Asa cum perfectiunea relatiei dintre cei implicati in afacere patron-angajati-colaboratori-clienti-eu, era vecina cu utopia.

In acel context am cunoscut un baiat Gabi. Nu era bucurestean, dar salariul mai mult decat seducator, il mobiliza sa bata cararuia de o ora jumatate dus si inca doua intors in fiecare zi pana in capitala. Singura lui – mica – apasare era ca, nevasta-sa, angajata la primaria din orasel, avea foarte mult timp liber si dintr-o explicabila plictiseala il capia toata ziua cu telefoanele si toata seara cu gura. Lucrurile se tensionau usor, usor intre ei si in cautarea unei rezolvari m-a consultat si pe mine.

Am procedat, asa cum fac de obicei, adunand toate cuburile, punandu-le la un loc si apoi improvizand castele si palate pe cat posibil nu de nisip. In aceast caz formele geometrice s-au “imbucat” de la sine si nu folosesc acest termen aiurea-n “targ” asa cum nu am ales ultimul cuvant din lipsa de inspiratie. Iata ce-am combinat:
1. Gabi are bani, nu e niciodata acasa – numai duminica – are masina, lucreaza in Bucuresti, drumul dinspre si instre casa trece pe langa un hypermarket.
2. Elena n-are bani, e mereu acasa, locuieste in targ unde toata lumea o cunoaste - de la primarie.
3. Gabi si Elena locuiesc intr-o casa veche, frumoasa, renovata, mostenita de la bunici, in central targului, vis-a-vis de …primarie.
4. Gabi e intelligent, intreprinzator, activ, entuziast.
5. Elena e gospodina, tenace, specialista in gogosi! Si cu asta am zis tot! Nu intelegeti gresit, nu e o mincinoasa ci o mare si pasionata facatoare de gogosi.

Da stiu! Ideea mea nu a fost de geniu cand i-am sugerat de sa-I faca femeii o gogoserie sa-si umple timpul si nici nu v-as fi povestit chestia asta dar sunt putin frustrate de modul in care a reusit Boc sa fac praf o gogoasa provinciala.

Foarte pe scurt, Gabi a construit o gogoserie cocheta la strada, unde mama Elenei si Elena faceau si vindeau gogosi pentru toata primaria, scoala generala, administratia financiara, politie, spital si pentru tot ce nu am enumerat. El se ocupa de aprovizionare, de la hipermarketul din cale si de meciurile de fotbal de la televizor , in fata unei beri. Afacerea era foarte prospera, nevasta foarte ocupata, incat telefoanele ei au devenit scurte si cu scop. Microintreprinderea – caci totul era in legalitate – mergea atat de bine, incat Elena se gandea sa renunte la slujba de la primarie. O idée foarte rpoasta, tre’ sa recunoasteti! Pretul corect platit pentru business planul meu a fost de 3% din profit pana in decembrie 2009. Asta era in 2008, primavera.

Apoi,

Firma cea prospera de arhitectura a dat afara PR-ita pentru ca devenise un lux, i-a dat afara pe toti si in vara 2009 a pus lacatul pe usa si patronul in avion cu directia “home sweet home”. Gabi a ramas acasa sa-si ajute nevasta la facut gogosi, pravalia devenind brusc principal sursa de venituri. … Cu aprovizionarea a devenit mai complicat pentru ca acum trebuia sa vina special in hipermarket, cu masina sip e benzina lui. Afacerea era suficient de prospera incat sa depaseasca forfetarul minim din 2009 si oamenii erau linistiti. Anul 2010 a venit cu vestea-n cioc ca nu mai exista “micro” ca acum sunt macro si, in plus, datorita cifrei de afaceri de anul trecut li s-a dublat si forfetarul in timp ce vanzarile si profitul a scazut. Elena e tot la primarie dar si-a pierdut sporul de Xerox sau de zambet sau ce sporuri o fi avut si ea, meritate sau nu, sursa de achitare a imprumutului la banca. Si colac peste toate, ca acum fac si colaci si prescuri, chiar si coliva, toate s-au scumpit, practic costul per gogoasa e mai mare si pretul l-au facut mai mic.

Astazi a venit sa-mi aduca 3% din profitul pe 2009, fause bilantul de final de an, scosese dividendele. Asa am aflat ca la 1 martie au inchis si gogoseria. Producea bani nici cat sa achite forfetarul lui Boc, devenise profund nerentabila.

Mi-a cerut sa-I vand alta idée. I-am dat una gratis

“Pleaca dracului din tara!”.

joi, 11 martie 2010

leapsa ca o provocare ... merge la Corina!



1. Cel mai de preţ lucru: ziua de maine (cu sanatate, treaba, bani in buzunar si vesti bune).
2. Când sunt supărat: scriu pe blogul celui care m-a suparat si daca nu-mi publica commentul, scriu pe-al meu si mai incrancentat (ca intre timp am devenit si frustrata :D ) … asta a fost ultima oftica, sper sa nu apara alta pana public “leapsa si provocare”!
3. Cea mai frumoasă vacanţă: nu-mi plac vacantele, imi plac delegatiile adica sa plec cu “jobul” – platesc altii tot si-mi dau si diurna!
4. Când vreau să mă relaxez: cant cu Pink, ma uit la Ant3, citesc carti, bloguri, in bobi si-n cafea!
5. Alte locuri unde aş trăi: Numai in tara “Apele Internationale” (chiar ma gandesc la asta), la limita: Monte Carlo, cu conditia sa am suficienti bani si ca monegascii sa fie exact asa cum (a)par! Atat!
6. Cel mai fericit am fost când: Intr-o dimineata de mai perfecta, mergand pe jos pe Calea Victoriei, spre jobul perfect, lasand in pat, acasa, barbatul perfect! Atunci mi-am zis “Bai da’ fericita sunt!”
7. Nu spun nu propunerii: Rusinoase! eee glumesc eee Provocarilor de orice fel ar fi, daca ma entuziasmeaza!
8. Mă feresc de: nimic – as rata niscaiva experiente!
9. Am emoţii când: mai mereu, sunt o norocoasa si o bogata!
10. Regret că: nu-s mai slaba, mai inalta (as pune la picioare 5 cm), fara burta!
11. Nu aş renunţa niciodată la: viata!
12. Cei mai buni prieteni: ingerii!
13. Mă enervez când: nu reusesc sa transmit corect ceea ce simt sau vreau sa spun si mesajele mele ranesc, ofenseaza, intristeaza, oripileaza “publicul si personajele principale”. Figurantii nu ma preocupa.
14. O zi perfectă: oricare in care nu primesc vesti proaste! … Azi Nu Este! am primit una, trista!
“Leapsa si provocare” merge, evident, la Corina Sporea, cea pe care o admir foarte mult! Nu va zic blogul, sa-l gsiti voi! Corinaaaaa……

miercuri, 10 martie 2010

Organizez divorturi festive!


Si nu glumesc cand scriu asta, la un moment dat am avut si masina colata cu acest text si cu numarul meu de mobil. Nu am avut prea multe cereri asa incat mi-am cojit anuntul, s-am pus altul... Care? Alta data!
Ca sa fiu foarte sincera cu voi, am avut numai un client, de fapt doi, pentru ca fiecare a platit separat partea lui. Unul a semnat Ionescu, alta a semnat Popescu. Petrecrea a fost o mare provocare pentru mine pentru ca imi cereau in aceieasi bani sa rezolv si partajul prietenilor comuni. Oamenii erau casatoriti de vreo 15 ani, nu aveau copii dar aveau amici garla, de toata ziua, de revelioane, de vacante exotice. Evident ca unii erau fosti, poate si actuali amanti sau amante, dar cum acest divort se impunea a fi “festiv” am trecut toti 3 sub tacere aspectul.
Ca sa fiu si mai sincera, cei doi imi erau prieteni si mie, lucru care nu m-a impiedicat sa le cer bani pentru serviciul prestart. Pentru ca Eu Vand Idei!, nu dau idei.
In rest, am avut mana libera, mi-au spus ca nu vor sa stie nimic, sa nu-i coste ochii din cap, sa se distreze.
Am tocmit restaurant, taraf si fotograf! Am printat invitatii si le-am imprastiat “felicitarile masa si dansul, de la tribunal, la bal… posibil cu finalitate la spital” Am facut un tort cu mult piper – nu aparuse pe atunci dulceata si ciocolata spice, cel putin nu in Romania, da’ daca-s tolomaca?! – am cumparat flori, am prins si 4 ciori pentru a le elibera la semnarea divortului. Mai ramasese divizarea grupului de amici, numai cand ma gandeam la mine ca tre’ sa ma-mpart sau sa aleg si ma lua cu lesin. Dar luasem avans 40% si nu puteam sa ma razgandesc.
Initial am zis sa fac “tara, tara vrem ostasi” … “pe cineee???” si asa sa ii imparta si sa-I revendice pana dimineata la ora X numai de mine stiuta cand echipele ramaeau definitive asa, indiferent de numarul membrilor. Hmm, nu mi-a placut, daca organizam divortul in aer liber poate mergea, dar asa…!
Apoi am zis sa fac o tombola, fiecare mesean sa primeasca prin tragere la sorti o “martuie de divort” pe care sa fie scris numele unuia dintre ei. Hmmm… previzibila, daca faceam divortul la caminul cultural mergea, dar asa…!
Placinta cu revase, biletele cu numele lor in farfuriile mesenilor! E? Dar divortatii n-au vrut poale-n brau in meniu… hmmm… nu merge!
Atunci am procedat asa, am facut doua liste, pe una am scris “Muraturi” pe alta am scris “Dilimani”, m-am trecut din prima pe lista de dilii, si am asteptat ora H … tortul divortatilor! Si impreuna cu prajitura enorma au sosit si multe frapiere pline cu frisca. Un mesean, dar ce mesean! A bagat mana-ntr-una si a improscat divortata, eu m-am aruncat pe divortat si l-am bagat cu mecla-n tort! Bai ce s-a suparat… si asa am avut parte de Stan si Bran color pe muzica de pian!
In final cin’ s-a suparat s-a trecut la “murati” si cine nu .. la “insiropati”, aici a fost grosul!
Sa nu uit, meseanul care m-a ajutat era chiar barbata-miu, evident, intre timp am divortat. N-am facut nicio petrecere, ca eu n-am bani de aruncat!

marți, 9 martie 2010

Fotografie facuta Bine (la Sulina) - episodul I martie 2010



Pentru prima „mobilizare” Lanul de Secara - http://blog.lanuldesecara.ro/ - s-a oferit sa ajute!

Fotografiile facute la Sulina sub flamura „Fotografie facuta bine” vor avea ca beneficiar ....




luni, 8 martie 2010

Prima idee ... e gratis :)



Stiti ce deosebeste fundamental rasa umana de animale?
(Nu, nu la asta m-am gandit! Dar si asta !)
Jocul! Odata cu trecerea timpului, omul renunta sa se mai joace, refuza sa se mai joace, se rusineaza sa se mai joace. ... cu foarte putine exceptii, poate fotbalul (daca nu deviaza in afacere) si sportul in general, dansul, hobby-urile. La cea din urma putem include si fotografia! Da, aparatul de facut poze poate fi la fel de distractiv, cum este ghemul de lana pentru pisica, mingiuta pentru catel si balaceala pentru gasca.
Va propun ca incepand de astazi sa modificam pe ici pe colo, prin partile esentiale regulile jocului in fotografie! Va invit sa fotografiati cum vreti voi, ce vreti voi, cu detalii in roz si cu clarul pe bucurie! Cineva deja a invat noul regulament, Dragos Voda! http://vodadragos.blogspot.com/
Si daca tot ne-am decis sa ne distram, hai sa ne simtim si bine! Mult mai bine! Pentru acest lucru va propun proiectul „Fotografie facuta bine!” (numele este provizoriu, poate fi oricand schimbat la propunerea voastra).
Pe scurt, iata ce idee mi-a venit!
Exista un site www.charitygift.ro ... va rog sa-l studiati un pic ... acolo sunt foarte multe organizatii nonprofit care se ingrijesc de copiii bolnavi, de animalutze, de ecosistem etc. Cei care-si vand „marfa” pe acel site – ca si mine http://www.charitygift.ro/52/0/0/5/Cursuri.html – doneaza un procent sau chiar toata suma uneia dintre acele asociatii! Frumos nu? Pai, sa facem si noi? Ce, cum, cand, unde, cine, de ce ??? A?
Ce? ... fotografii! Ne alegem o tema, o fotografiem, respectad regula jocului de mai sus.
Cum? ...adica facem o POZA frumoasa, haioasa, prelucrata si impopotonata .
Cand?... o data pe luna, intr-o sambata sau duminica, stabilim impreuna.
Unde? ... la una dintre organizatiile mai sus amintite, in parc, pe strada, la munte, la mare, la ... Sulina.
Cine? ... noi, absolventii Cursului Foto Dalles 2009-2010 care vrem sa continuam sa fotografiem, luna de luna, sub flamura „Fotografie facuta bine”.
De ce? ... pentru a face bine! Fotografiile noastre - fiecare alege o poza de-a sa din tema respectiva – vor fi postate pe site-ul www.charitygift.ro , la capitolul care se va infiinta special pentru noi „Fotografie de Autor” ... si vor fi puse in vanzare. Vor fi unicat, pretul va fi modic, pentru a se vinde repede, iar banii incasati vor fi donati 100% asociatiei pentru care s-a fotografiat. „Alesul” se va ocupa, pe banii sai, sa tipareasca imaginea in format A4 (eventual la Marcel, ca sa obtinem un pret mai bun) si o va da celor de la Charitygift (prin mine daca vrea) pentru a fi trimisa cumparatorului. Autorul va fi de doua ori fericit, pentru ca a fost „cumparat” si pentru ca a facut o enorma fapta buna cu numai 10 lei (cat costa printul). ... Asta asa foarte pe scurt!
Pentru prima „mobilizare” Lanul de Secara - http://blog.lanuldesecara.ro/ - s-a oferit sa ma ajute si-i multumesc frumos pentru asta. Fotografiile facute la Sulina sub flamura „Fotografie facuta bine.” Vor avea ca beneficiar Asociatia Salvati Dunarea si Delta - www.salvatidelta.ro .
Mai multe detalii voi posta pe blogul meu http://vandidei.blogspot.com/ , pe care-l dedic acestei initiative, pana vom construi impreuna un blog special „Fotografie facuta bine” .
Va multumesc si astept reactiile voastre, sa inceapa joaccccaaaaaa!!!!!
Manuela
PS Corina si Bogdan sunt rugati sa organizeze pe grup aceasta activitate, daca sunt de acord cu ea...