Viata ca o carte deschisa

Am o prietena foarte, foarte buna si foarte, foarte nebuna!
Nu mai are demult scuza varstei, ale tineretii valuri, pentru ca este cam de-un leat cu mine, binisior mai coapta chiar. Este specialista in IT si lucreaza in prezent la o “fabrica de jocuri pentru telefon” cu sediul la Milano. Cand si-a luat in primire jobul a primit si o prima de instalare, suficient de mare astfel incat sa-si inchirieze un apartament luxos, o vila intr-o zona rezidentiala buna sau chiar o vitrina in Galleria Vittorio Emanuelle II.
Da! Initial a fost o gluma. Fiind o mare amatoare de shoping si o incredibila tocatoare de bani, i-am spus c-ar trebui sa se mute intr-un mall sau un hypermarket, asa ar economisi banii de parcare.
Translocarea ei la Milano, ne-a dat ocazia sa punem in fapt fanteziile noastre nascute la un pahar elegant din cristal, cu picior inalt si fragil, umplut o treime cu …vin rosu.
Statea inca la hotel, in cautarea locuintei perfecte, cand am primit un telefon… “Manuelo, ia avionul, vino repede, am gasit ceva interesant, tre’ sa ma consult cu tine…” Zis si facut! Am zburat la Milano, s-am ramas cu gura cascata: era un spatiu deinchiriat, ei nu chiar in incinta galeriilor, dar undeva in spatele Domului. La parterul unui bloc vechi, o fosta pravalie pe doua nivele, cu vitrine suprapuse. Eraun magazine clasic, cu depozit in spate, cu doua grupuri sanitare, cu o scara interioara care ducea la o alta sala de prezentare, cu depozit si baie. Am aflat ulterior ca fusese un magazine de antichitati. Chiria era exorbitant de mare dar Irina nu a rezistat “Stii ceva, nu-misparg capul degeaba, macar cand vin acasa sa ma simt bine!”
Apoi a inceput goana dupa firme de reparatii si amenjari interioare, dupa mobile – asta e o alta poveste – dupa decoratiuni interioare, vechi si noi toate! Un camion pornit din Bucuresti a adus lucrurile care dau unei case “caldura, personalitate si intimitate”.
A facut formalitatile si si-a adus si pisicile – nu atat de multe pe cat va asteptati – dar nici una singura, ca de aia am zis “pisici”. A rezolvat si cu cainele.
Si cu asta basta! Irina schimba decorul vitrinei aproape zilnic, isi pune mici mobile, posete, pantofi, rochii, palarii, vaze de flori, tablouri si printre toate… alearga, dorm, se joaca pisici. Cainele mai rar pe acolo, nu e chiar asa "exibitionist".
Partea amuzanta este ca cea mai mare parte din timpul stat acasa, Irina si-l petrece in vitrina, dimineata bea cafea, in weekend citeste, sta in fata laptopului sau pur si simplu, in balanosar, cu pisica in brate privind trecatorii. … A aparut si la “giornale” si in multe fotografii … japoneze.
Voi reveni, asta a fost o idee buna si bine vanduta, care are si continuare...