Povestirea unei alte idei pe care am vandut-o, este de data extrem de recenta, deci inevitabil sobra, ca sa nu spun dramatica. Nici macar umorul negru nu-si gaseste locul acum si aici.
Dar in demersul meu de a povesti marfa deja „livrata”beneficiarului, deci devenita neinteresanta pentru mine, pentru ca nu vand o idee de doua ori, in speranta ca pot fi totusi bun agent de marketing, o povestesc, caci se mai intampla si d’astea. Neamuzante!
Sunt usor atipica. Imi place la nebunie sa fac afaceri cu prieteni sau cunoscuti, neeludand proverbul “Frate, frate da’ branza-i pe bani”. Nu refuz nici strainii, dar atunci intervin contracte, facturi, plati si colaborarea se mai crispeaza un pic.
Cu doi ani in urma, colaboram pe linie de PR cu o firma de arhitectura si amenajari interioare extrem de prospera si cu niste perspective care ma faceau sa-mi imaginez un viitor - pentru ea - vecin cu aberatia. Asa cum perfectiunea relatiei dintre cei implicati in afacere patron-angajati-colaboratori-clienti-eu, era vecina cu utopia.
In acel context am cunoscut un baiat Gabi. Nu era bucurestean, dar salariul mai mult decat seducator, il mobiliza sa bata cararuia de o ora jumatate dus si inca doua intors in fiecare zi pana in capitala. Singura lui – mica – apasare era ca, nevasta-sa, angajata la primaria din orasel, avea foarte mult timp liber si dintr-o explicabila plictiseala il capia toata ziua cu telefoanele si toata seara cu gura. Lucrurile se tensionau usor, usor intre ei si in cautarea unei rezolvari m-a consultat si pe mine.
Am procedat, asa cum fac de obicei, adunand toate cuburile, punandu-le la un loc si apoi improvizand castele si palate pe cat posibil nu de nisip. In aceast caz formele geometrice s-au “imbucat” de la sine si nu folosesc acest termen aiurea-n “targ” asa cum nu am ales ultimul cuvant din lipsa de inspiratie. Iata ce-am combinat:
1. Gabi are bani, nu e niciodata acasa – numai duminica – are masina, lucreaza in Bucuresti, drumul dinspre si instre casa trece pe langa un hypermarket.
2. Elena n-are bani, e mereu acasa, locuieste in targ unde toata lumea o cunoaste - de la primarie.
3. Gabi si Elena locuiesc intr-o casa veche, frumoasa, renovata, mostenita de la bunici, in central targului, vis-a-vis de …primarie.
4. Gabi e intelligent, intreprinzator, activ, entuziast.
5. Elena e gospodina, tenace, specialista in gogosi! Si cu asta am zis tot! Nu intelegeti gresit, nu e o mincinoasa ci o mare si pasionata facatoare de gogosi.
Da stiu! Ideea mea nu a fost de geniu cand i-am sugerat de sa-I faca femeii o gogoserie sa-si umple timpul si nici nu v-as fi povestit chestia asta dar sunt putin frustrate de modul in care a reusit Boc sa fac praf o gogoasa provinciala.
Foarte pe scurt, Gabi a construit o gogoserie cocheta la strada, unde mama Elenei si Elena faceau si vindeau gogosi pentru toata primaria, scoala generala, administratia financiara, politie, spital si pentru tot ce nu am enumerat. El se ocupa de aprovizionare, de la hipermarketul din cale si de meciurile de fotbal de la televizor , in fata unei beri. Afacerea era foarte prospera, nevasta foarte ocupata, incat telefoanele ei au devenit scurte si cu scop. Microintreprinderea – caci totul era in legalitate – mergea atat de bine, incat Elena se gandea sa renunte la slujba de la primarie. O idée foarte rpoasta, tre’ sa recunoasteti! Pretul corect platit pentru business planul meu a fost de 3% din profit pana in decembrie 2009. Asta era in 2008, primavera.
Apoi,
Firma cea prospera de arhitectura a dat afara PR-ita pentru ca devenise un lux, i-a dat afara pe toti si in vara 2009 a pus lacatul pe usa si patronul in avion cu directia “home sweet home”. Gabi a ramas acasa sa-si ajute nevasta la facut gogosi, pravalia devenind brusc principal sursa de venituri. … Cu aprovizionarea a devenit mai complicat pentru ca acum trebuia sa vina special in hipermarket, cu masina sip e benzina lui. Afacerea era suficient de prospera incat sa depaseasca forfetarul minim din 2009 si oamenii erau linistiti. Anul 2010 a venit cu vestea-n cioc ca nu mai exista “micro” ca acum sunt macro si, in plus, datorita cifrei de afaceri de anul trecut li s-a dublat si forfetarul in timp ce vanzarile si profitul a scazut. Elena e tot la primarie dar si-a pierdut sporul de Xerox sau de zambet sau ce sporuri o fi avut si ea, meritate sau nu, sursa de achitare a imprumutului la banca. Si colac peste toate, ca acum fac si colaci si prescuri, chiar si coliva, toate s-au scumpit, practic costul per gogoasa e mai mare si pretul l-au facut mai mic.
Astazi a venit sa-mi aduca 3% din profitul pe 2009, fause bilantul de final de an, scosese dividendele. Asa am aflat ca la 1 martie au inchis si gogoseria. Producea bani nici cat sa achite forfetarul lui Boc, devenise profund nerentabila.
Mi-a cerut sa-I vand alta idée. I-am dat una gratis
“Pleaca dracului din tara!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu